”Pâinea noastră cea de toate zilele..” – pâinea este un aliment cu o semnificație atât de puternică, încât și-a găsit locul chiar și într-una din cele mai cunoscute rugăciuni. Părinții, bunicii și străbunicii au copt pâine în propriile bucătării, fără să cunoască prea multe informații despre gluten, drojdie și importanță etapei de frământare a pâinii. Rețeta s-a transmis din generație în generație și de fiecare dată pe masă au fost puse bucăți de pâine cu miez pufos și coajă rumenă și crocantă.

Când a fost realizată prima pâine din casă?

Cercetătorii ne spun că istoria pâinii începe cu peste 30.000 de ani în urmă, chiar dacă aceasta nu avea forma din ziua de astăzi. Se pare că omul preistoric își prepara un aluat format din apă și cereale, pe care ulterior îl prăjea pe pietrele din jurul focului. Studiile publicate de arheologi susțin că aceștia au găsit urme de amidon și roci cu care oamenii măcinau rădăcinile de plante uscate și le transformau într-un fel de făină, folosită ulterior pentru realizarea pâinii.

Momentul cel mai important în istoria pâinii a fost însă descoperirea dospirii. Despre drojdie s-a vorbit pentru prima dată acum peste 2.500 ani, în Egiptul antic, fiind un ingredient folosit de către brutarii în coacerea pâinii. Drojdia joacă și astăzi un rol important în obținerea pâinii de casă perfecte, fiind unul dintre cele mai importante ingrediente. La fel ca și faina.

De la boabele de cereale măcinate manual, la tehnologiile de morărit

Multă vreme, boabele de cereale au fost măcinate manual, cu ajutorul pietrelor. Se obținea astfel o făină integrală, care își păstra proprietățile nutritive și dădea un gust delicios pâinii. Mesopotamienii au fost primii care au îmbunătățit acest proces de obținere a făinii și l-au rafinat. Ei foloseau două pietre de mari dimensiuni, așezate una peste cealaltă, aceste pietre fiind rotite de animale. Forța animalelor era mult mai mare decât cea manuală, iar boabele de cereale erau astfel transformate într-o pulbere mult mai fină și asemănătoare făinii albe din ziua de astăzi. Procesul de obținere a făinii a trecut prin multe îmbunătățiri și inovații tehnologice, cum ar fi cernerea făinii sau degerminarea care au dus la apariția mai multor tipuri de făină de o calitate superioară – făină albă (tip 000), făină tip 550, 650, făină integrală, etc.

Dacă în vremea bunicilor și străbunicilor noștri, pâinea ieșea gustoasă, chiar dacă exista un singur tip de făină, obținut din cerealele măcinate la moara din sat, în ziua de astăzi, te poți lovi de un adevărat eșec culinar dacă nu folosești făina potrivită nu doar la pâine, ci la orice alt produs de panificație sau patiserie. Spre exemplu, făina 000 este recomandată pentru cozonaci, în timp ce făina tip 550 este recomandată pentru pâine. Fiecare tip de făină are anumite proprietăți și calități care oferă aluatului mai multă elasticitate sau din contră, mai multă frăgezime.

Dacă ar fi să tragem o concluzie onestă, am spune că inovațiile tehnologice au revoluționat modul în care făina este obținută, însă în același timp, au complicat treaba gospodinelor în bucătărie. Acum nu mai este suficient să ai în cămară un sac de făină de la moară, ci trebuie să te aprovizionezi cu diferite tipuri de făină pentru a te bucura de produsele preferate.